Pentru cei mai mulți dintre noi, vine un moment în viață în care realizăm că responsabilitatea se află la noi: cum facem alegeri, cât de gratificante ne sunt relațiile, cum acceptăm ce nu putem controla, cât potențial împlinit și cât sens există în viața noastră. Și atunci, în ciuda prejudecăților încă frecvente din jur, iei decizia curajoasă să apelezi la ajutorul unui specialist pentru a discuta în liniște, într-un cadru confidențial despre ce te preocupă și a explora modalități de a ieși din impas.
Depresia, anxietatea, atacul de panică, infidelitatea, divorţul, separarea emoţională şi reorganizarea vieţii, mai ales când sunt implicaţi şi copiii, burnoutul, simptomatologia de natură corporală cu rezultate neconcludente la evaluările medicale și trauma sunt cele mai frecvente motive enumerate de cineva la începutul unei psihoterapii.
De obicei, în prima sesiune are loc expunerea motivului pentru care te afli în aici, aşteptările de la proces, rolulul terapeutului şi ceea ce numim contract terapeutic. Acesta conţine aspecte privind durata sesiunii, frecvenţa întâlnirilor, metodele folosite, detalii legate de plată, vacanţe, încheierea procesului terapeutic şi este necesar să fie respectat de ambele părţi.
Rolul său este de a stabili de la început ce este posibil şi ce nu, de a regla aşteptările şi devine reper atunci când interferează cu factori neprevăzuţi sau dinamică de tip inconştient.
Un factor important în primele sesiuni este existenţa unei senzaţii numite în limbaj popular „chimie“ care indică acordarea emoţională și care devine un indicator la început de drum dacă putem lucra împreună. Studiile, dar şi experienţa, au arătat că relaţia terapeutică este primul factor cheie în vindecare. Alături de contractul terapeutic, aceasta stă la baza alianţei terapeutice care, începând de aici, devine un proces personalizat, seamănă cu o călătorie și este descris de cei care parcurg întregul proces, că cea mai bună investiție făcută în viață.
De obicei sesiunile sunt săptămânale, durează 50 minute.
Un principiu în care cred cu tărie și care stă la baza practicii mele este: „Atâta vreme cât există spontaneitate şi viaţă, există şi speranţă”.
J. L. Moreno
Psihoterapia de grup este o formă recunoscută și eficientă de psihoterapie pentru că suntem în esență ființe sociale și avem nevoie de Celălalt. Prin acţiune, punere în scenă, susţinerea grupului, activarea inteligenţei şi a creativităţii de grup, sunt stimulate mecanisme ale schimbării, care nu pot fi accesate prin întâlniri unu la unu şi nici prin insight livresc.
De obicei grupul este eterogen din punct de vedere al vârstei, statutului, obiectivelor urmărite, ceea ce stă la baza învăţării interpersonale. O altă particularitate este că se lucrează fără temă stabilită în prealabil. Grupul format este cel care, prin mecanisme specifice, decantează tema relevantă pentru majoritatea celor implicaţi.
Pentru a asigura condiţiile în care fiecare participant să beneficieze în urma sesiunii, acord o atenţie sporită selecţiei și pregătirii pentru grup, alocând una-cinci sesiuni individuale acestui scop.
Metoda preferată de lucru este Psihodrama. Aceasta este o metodă de factură umanistă dezvoltată de Jacob Levi Moreno, psihiatru de origine română, în prima parte a secolului trecut. Se bazează pe o serie de tehnici preluate din teatru, care sunt conduse de terapeut, numit, în acest context, director de psihodramă, iar cel care elaborează o tematică, Protagonist. Ceilalți participanți devin Euri auxiliare, Alter-Ego sau participa din auditoriu. Vei lucra cu ține indiferent de rolul primit pe parcursul sesiunii. La sfârșitul sesiunii are loc secvență numită participarea auditoriului în care vei avea ocazia să împărtășești cum te-ai simțit în rol și ce impact a avut scenă asupra ta.
Dacă eşti interesat să participi, lasă datele tale de contact aici pentru a te anunţa când este următorul eveniment.
Crizele pe multiple planuri din ultimii ani au adus în prim plan necesitatea stimulării mecanismelor organizaționale pentru a crește reziliența în față schimbării, a menține un tonus optim în echipă, a aborda constructiv tensiunile.
După etapa de analiză a nevoilor, care constă în interviuri cu toate părțile implicate, propunerea este de întâlniri lunare cu echipa, timp de 3h. Fiecare sesiune este urmată de un raport care oglindește forțele intrate în joc și punctul în care ne aflăm.
În acest caz metoda favorită de lucru este sociodrama. Moreno a dezvoltat inițial sociodramă că abordare care să îi ajute pe oameni să depășească rigiditățile culturale, să creeze ocazii de catharsis colectiv pentru a lasă loc răspunsurilor și abordărilor noi. Kellerman (1998) definește sociodramă că o cale de a antrena oamenii în activități teatrale specifice pentru a stimula discuții, a explorara și genera soluții prin punerea în scenă a situațiilor conflictuale de natură socială. Se adresează problematicilor educaționale, organizaționale, de justiție socială, și chestiunilor guvernamentale pentru a stimula schimbarea socială (Browne, 2005 în Wiener&Dy Adderly, 2011).
Metodologic, orice sesiune de sociodramă cuprinde următoarele etape:
Încălzirea – al cărei scop este activarea spontaneității, prin crearea unei atmosfere sigure, stimularea conexiunilor între participanți, sondarea temelor active în grup, decantarea firului/firelor roșii.
Alegerea temei active în grup: se pornește de la premisa că temele relevante ies în prim-plan, asemenea mecanismelor de autoepurare ale apei. Alegerea temei se face sociometric: prin metode specifice prin care grupul alege tema relevanță. Uneori, când tema este anunțată de la început și reprezintă motivul pentru care grupul s-a întâlnit, se aleg aspectele relevante pe care grupul dorește să le investigheze.
Tranformarea temei într-o interacțiune de tip dramatic și prelucrarea prin metode sociodramatice (rol colectiv-doi sau mai mulți oameni își asumă un singur rol, dând glas diferitelor fațete ale rolului, inversiunea de rol inter-grupuri, doublingul-ce este implicit devine explicit, taggingul, sculptură, investigatorul naiv etc). Nu există scenariu scris, acesta se creează ad-hoc, pe măsură ce se desfășoară acțiunea. Premisa este că, deși situațiile puse în scenă sunt inventate, temele, substratul emoțional și cuvintele-cheie sunt reale și reflectă aspectele esențiale ale temei vizate. Captarea lor și dezvoltarea acțiunii pornind de aici țin de artă, intuiția și experiența facilitatorului. De asemenea, grupul reflectă la nivel micro ce se întâmplă în social la nivel macro.
Procesarea – membrii grupului sunt invitați să exprime ce a fost nou și care sunt pârghiile schimbării. Poate urma o nouă scenă în care posibilitățile ivite sunt puse în scenă în variante ca: varianta ideală, varianta temută, worst case etc.
Pentru a parcurge etapele de mai sus sunt necesare 2-4 ore. Funcționează optim dacă este precedată de sesiuni de analiză a nevoilor constând în interviuri cu toate părțile implicate.
Acesta este un serviciu pentru diferite bresle profesionale sau organizații, care au nevoie să înțeleagă ce contează din perspectiva oamenilor implicați. Lumea lor de aproape, lumea la microscop.
Folosesc metode de cercetare de factură etnografică pentru a explora credințe adânc înrădăcinate, puncte de fixație, practici, semnificații și emoții legate de aspectul cercetat. Observația participativă, interviul în profunzime, analiză ritmurilor pot oferi clarificări despre dimensiuni situate dincolo de cifre.
În linii mari, o cercetare de acest tip începe cu o cercetare exploratorie în teren, documentare teoretică din diverse perspective, design de cercetare adaptat terenului, cercetarea propriu-zisă și realizarea unui raport, care include recomandări.